imi doresc atat de mult sa o simt langa mine, sa ii privesc zambetul si acea expresie ce m-a fermecat de la inceput, sa ma joc cu mainile ei si sa ii spun cat mi-au lipsit atingerile ei. pana atunci mai e putin si fiecare sunet imi poarta gandul spre ea. fiecare melodie din playlist vorbeste despre ea si despre noi, despre momente pe care le-am trait deja si pe care le asteptam din nou, tot mai puternice si mai clare. imi lipseste si stie asta, si ea simte la fel si asta ma face fericit…ea ma face asa. imi vine sa ii strig numele, gandul la ea nu ma lasa sa dorm noaptea si dorinta de a-i auzi vocea ma face sa fac lucruri pe care pana nu demult le uram.

nu am nici un plan, nu incerc sa ma imaginez intr-un viitor prea indepartat pentru ca il stiu deja acolo, realizat, intreg, cu ea. imi e un dor teribil si plang in gand distanta dintre noi de acum. dar e doar o distanta fizica… poate fi depasita, calcata in picioare, micsorata pana la disparitie. stiu ca atunci cand ne vom vedea, intre noi va fi o explozie de sentimente si de trairi, simt totul deja si de asta mi-e dor…mi-e dor sa ii arat cat de mult inseamna pentru mine.

nu am crezut ca pot simti asta, nu ma mai credeam in stare sa imi doresc pe cineva asa cum o doresc pe ea acum. ma simt sec de cuvinte care sa imi exprime starea, dar stiu ca nici nu conteaza cuvintele pentru noi, amandoi stim ce simte celalalt… i-am spus-o si ei… ne gandim atat de mult unul la celalalt incat nu mai stim unde incep gandurile unuia si incep gandurile celuilalt…

mi-e dor de tine, numar zilele, orele, minutele, secundele pana cand iti voi oferi primul sarut in care voi aseza toata dragostea ce ti-o port, mai multa decat am adunat vreodata pentru cineva… esti speciala si o stii, iar eu stiu ca sunt la fel pentru tine, esti fericirea mea… si numai a mea!

Soap Bubble 2 Guide the soap bubble through the underground factory.

Play this free game now!!

am gasit kestia asta pe net…si la cata bataie de cap mi-a dat…trebuie sa v-o recomand si voua.v-as spune si niste coduri k sa ajungeti mai usor la unele level-uri,dar nu ar mai fi fair…asa k…enjoy!

hmmm…greu sa incepi sa scrii despre nimic.,mai ales cand tot ce era s-a terminat.de prea multe ori am continuat lucruri incepute desi nu mai mergeau,doar pentru k nu imi place sa renunt,sa fiu un quitter…acum insa…nici nu ma  mai intereseaza.mi s-a reprosat prea mult k nu fac nimic…atunci cand cu adevarat faceam ceva important,asa cum mi s-a reprosat de foarte multe ori k sunt indiferent cand nu eram.

de acum,macar nu o sa imi mai reproseze nimeni nimic…raman doar eu…broken into pieces …e mai bine asa,oricum nu deranjeaza pe nimeni si eu ma simt la fel de bine in oricare ipostaza.

ramai cu bine,oricum eu nu iti pot fi deloc ajutor in momente grele…

knd eram mai mic,zona in care locuiesc si acum era foarte saracacioasa:fiecare bloc incerca sa isi protejeze spatiul sfant din jurul sau,cu locatari plasati strategic parca la orice ora din zi sau noapte gata sa arunce pe tine un lighean de apa (rece sau calda,cum se nimerea…erau extrem de rapizi),cu porti inkise cu lacate,cu caini crescuti pe langa bloc de frica “golanilor” care s-ar fi urcat in cocodusi sa le fure fructele crescute parca prin sudoarea fruntii a zeci de generatii de locatari…etc.

in fine,lucrurile s-au skimbat dramatic…acum gardurile sunt platite din banii primariei,skimbate din aceeasi bani…iar gardurile pentru care inainte se facea cheta prin bloc prin asociatia de locatari acum nu isi mai gasesc nici o utilitate practica…doar probabil pe post de fiare vechi sau eventual exponate la vreun muzeu al prostiei duse la extrem…parerea mea.acum nimeni nu mai sta sa pazeasca dak vreun pusti mai sare gardul dupa corcoduse…acum sincer,decat sa ii stie in casa in fata vreunui computer sau prin vreo scara trasi/pastilati/prajiti…poate ar prefera sa ii stie la cules d zarzare…acum nimanui nu pare sa ii mai pese ca granitele curtii blocului s-au micsorat…sau k nu mai e nici o “Titza” sau “Azor” sau pur si simplu “cutzu” sa o pazeasca…nu mai pasa nimanui de nimicuri de genul asta.

zona din jurul pietei s-a marit considerabil,iar dak inainte veneau cativa tarani cu o masina p undeva p aleea de langa bloc sa vanda ceva branzeturi…si asta izolat,doar pentru cativa “conaisseurs” sau pentru o anumita comanda…acum piata e atat de diversa,incat dak inainte faceai 5 minute de mers “lejer” prin imbulzeala din jurul pietei pentru zarzavaturi de o ciorba, lapte, muraturi, branzeturi, niste ciorapi pentru ala micu’, acum toate astea au venit mai aproape…la nici 10 metri d bloc avem ardei gras,branza – din galeti carate prin cine stie ce microbuz nespalat in aglomeratie la 4 dimineatza de tarani autentici d la nici 2 km de bucuresti…ai caror copii probabil (sau foarte putin probabil) in momentul asta cu banii castigati de parintii lor tocmai au platit factura de net pt a citi rahatul asta – avem rosii, castraveti, marar, leustean, alaturi de desuuri, rochii de baba, tzigari de la rusi, evantaie, servetele parfumate,sapunuri “dove” made in china…intr0un cuvant…piata s-a mutat in fata blocului meu…

cine ar fi crezut? si peste toate astea…cel mai puternic indicator ca toata zona a progresat este cresterea tot mai mare a numarului de cersetori…dak pana acum ii aveam doar pe nebunii din jurul blocului…si aia deja k si vecinii nostri…acum sunt tot mai multi…sunt ologi,oameni tristi…femei cu copii in brate,tot felul de cersetori…intr-un cuvant…am avansat, am urcat si noi,cei din zona mea neinsemnata pe aceasta mare scara sociala.

traiasca democratia, capitalismul si economia de piata!ce bine k le intelegem atat de bine incat nu mai au secrete pentru noi!

ok…first things first:

ma simt in momentul de fata ca un chirias dezafectat dintr-o casa nationalizata,fortat mai mult sau mai putin sa isi ia catrafusele si sa se mute,de frica sa nu vina cineva sa il arunce in strada fara nici un preaviz.ma gandesc sa imi aduc aici o parte din bloguri…probabil din lene…cine stie?!

adevarul e ca sunt un pic delasator,asa ca nu e de mirare…cel putin pentru mine,ca fac asta.asa ca,in cazul in care ne-am mai intalnit pe 360 sau in alte parti si veti vedea din nou aceleasi bloguri…imi pare rau…chiar mi-e lene sa stau sa scriu ceva nou acum…dar v-a veni si vremea aia,nu disperati!

cya!

ce inceput fain…asta e ca un sut in cur in momentul in care stai pe marginea prapastiei,gandindu-te dak ai ajuns acolo din greseala sau pentru k asta ai vrut de fapt…in fine…hello world…hope everything is good with you!